Agerpres
Dintre acestea unul se află în Franţa şi celălalt în Bucureşti, la Spitalul Universitar, unde tehnica este utilizată de dr. Rareş Nechifor şi dr. Bogdan Dorobăţ de aproape nouă ani, timp în care au fost tratate peste 5.000 de paciente cu fibrom uterin.
"Avem o experienţă foarte bogată. În prezent, protocolul nostru este unul rafinat, adaptat fiecărui caz în parte. Folosim abordul brahial ceea ce face ca pacienta să nu fie imobilizată la pat, să se poată mişca imediat după intervenţie. Timpul mediu de scopie este de numai trei minute, de patru-cinci ori mai mic decât cel din centrele cu mai puţină experienţă. Am ajuns la această performanţă printr-un efort constant, atât profesional, de a oferi un tratament modern, de cea mai bună calitate, cât şi unul de informare şi de dezvoltare a colaborării cu medicii ginecologi, cei care trebuie să-l cunoască pentru a putea recomanda acest tratament", a declarat joi, pentru AGERPRES, dr. Rareş Nechifor.
Acesta a menţionat că în centrul de la Spitalul Universitar vin din ce în ce mai multe paciente din străinătate, în principal românce, dar nu numai, datorită diferenţelor mari de preţ şi a duratei de aşteptare. Vin cazuri din Italia, Spania, Irlanda, Maroc, Tunisia, Ungaria, Republica Moldova.
Fibromul uterin este o afecţiune frecventă care afectează peste 30% dintre femei.
Tratamentul obişnuit este cel chirurgical de scoatere a uterului, operaţie numită histerectomie. Operaţia nu este simplă şi nici lipsită de riscuri. De aceea multe femei refuză operaţia sau o amână atât cât se poate.
În lume, metoda de embolizare se practică de peste 10 ani. Ea permite tratamentul fibroamelor fără operaţie şi fără scoaterea uterului. Procedura constă într-o înţepătură la nivelul mâinii.
"Prin acel loc medicul pătrunde într-o arteră şi "navighează" prin interiorul vaselor de sânge până la nivelul uterului. Acolo astupă vasele de sânge care alimentează fibromul. Acesta intra într-un proces de involuţie şi se resoarbe treptat, în câteva luni. Pacienta este trează pe toată durata intervenţiei, iar în spital se stă doar o noapte", a explicat dr. Rareş Nechifor.
joi, 27 ianuarie 2011
Terapia fibroamelor uterine prin embolizare se face, în prezent, în Europa, în 167 de spitale, iar dintre acestea patru sunt în România. Un raport recent al Societăţii Europene de Radiologie Intervenţională a indicat două centre europene cu un volum foarte mare de cazuri, respectiv 500 de cazuri pe an.
marți, 11 ianuarie 2011
Bogdan Popescu, medicul care vorbeşte pe limba presei.
Adevarul
Este doctor în neurologie la Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti, purtătorul de cuvânt al aceluiaşi spital şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Bogdan Popescu, o figură cunoscută a emisiunilor de ştiri, este medic neurolog la Spitalul Universitar de Urgenţă (SUUB). El este purtătorul de cuvânt al SUUB şi trebuie să facă faţă zecilor de microfoane şi camerelor de vederi şi de fotografiat îndreptate asupra lui când trebuie să dea detalii despre cazurile care fac deschiderea emisiunilor de ştiri şi ţin primele pagini ale ziarelor.
Cazuri grave cum a fost cel al Ameliei Antoniu, Carmen Cîciu sau al gravidei de 240 de kilograme, pacienţi internaţi la SUUB, înseamnă pentru Bogdan o zi în care primeşte zeci de telefoane pe oră.
„Nu mă plâng, dar sunt zile în care presa mă sună de sute de ori pentru un caz care ţine prima pagină. Înţeleg că lumea vrea să ştie ce se întâmplă cu Cătălin Voicu, de exemplu, sau dacă Amelia iese din comă, însă de multe ori mi se cer amănunte care nu mi se par importante“, a spus medicul.
Poziţia de purtător de cuvânt nu i-a scăzut însă din sarcinile sale de medic, el fiind în continuare medic neurolog în cadrul spitalului.
„Încerc să nu-mi dezamăgesc pacienţii, aşa că o zi de muncă înseamnă pentru mine o alegătură continuă, îmi consult pacienţii, răspund la telefoanele ziariştilor şi când am câteva minute libere mă informez pentru a le putea răspunde la întrebări. Nu mă ajută nimeni, sunt un singur om care lucrează cu două telefoane şi un creier“, a mai spus dr. Bogdan Popescu.
„Nu pot trăi departe de România”
Cu toate acestea, atât meseria de medic cât şi cea de purtător de cuvânt îi vin ca o mănuşă medicului. Cuvintele nu-i sunt străine şi le stăpâneşte la fel de bine cum stăpâneşte diagnosticele în neurologie pentru că este pasionat de literatură fiind nu doar cititor ci şi scriitor.
„Am debutat în literatură în anul 1987. În curând voi lansa încă un volum de proză şi unul de poezie. Personajele şi subiectele din cărţile mele nu au de-a face cu medicina, cu excepţia uneia, unde personajul principal este medic“, a mai povestit Bogdan Popescu.
Când vine vorba despre sistemul se sănătate românesc, dr. Bogdan Popescu devine serios şi se încruntă. „Pot să spun că sunt dezamăgit. Am locuit trei ani în Suedia, când mi-am dat doctoratul, dar am ales să mă întorc în România pentru că speram că o să se schimbe lucrurile. Nu a fost aşa. Nu îmi pare rău, nu aş putea trăi departe de ţară pentru că aş stăpâni cu greu subtilităţile unei alte limbi şi mi-ar lipsi rolul de comunicator şi de scriitor“, a adăugat medicul. Bogdan Popescu a scris foarte mult şi în domeniul medicinei, fiind singurul neurolog român autor pe un ghid de neurologie european în Boala Alzheimer.
Întrebări şi răspunsuri
Pentru ce gen de informaţii sunteţi solicitat cel mai des de jurnalişti?
Românii au o apetenţă colosală pentru ştiri negative. Am fost sunat de sute de ori pentru cazuri cum au fost cel al Ameliei Antoniu sau al gravidei de 240 de kilograme. Şi pentru cazul mai hilar, dar cu deznodământ tragic al fetei care a sărit cu pianul în Dâmboviţa am fost solicitat două zile la rând să dau informaţii presei. Ajunsesem la 30 de ore de stat în picioare.
Cum ai vrea sa ai arate presa medicală din România?
Să fie mai curată, mai educativă. Trebuie să recunoaştem însă că presa ne reprezintă. Dacă ea este aşa de murdară şi de gălăgioasă înseamnă că şi noi avem nişte reziduuri comportamentale şi de mentalitate.
Ce-i place:
„Îmi plac Garcia-Marquez, Vargas-Llosa, Celine, Dostoievski, Cehov, Bulgakov, Cărtărescu, mâncarea spaniola, Dire Straits, Pink Floyd, Beatles şi o zi goală, în care nu se întâmplă nimic“, spune doctorul.
Ce nu-i place:
„Detest ipocrizia, incompetenţa, frustrarea, ultimii douăzeci de ani ai României şi încremenirea în prostie“, explică Bogdan Popescu.
Profil:
Născut. 8 martie 1971, Bucureşti
Studii şi experienţă. Absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Doctor în ştiinţe medicale atât la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Capitală cât şi la Institutul Karolinskara, Stockholm, Suedia. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002. Medic neurolog la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti şi purtător de cuvânt al aceluiaşi spital.
Familie. Necăsătorit.
Este doctor în neurologie la Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti, purtătorul de cuvânt al aceluiaşi spital şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Bogdan Popescu, o figură cunoscută a emisiunilor de ştiri, este medic neurolog la Spitalul Universitar de Urgenţă (SUUB). El este purtătorul de cuvânt al SUUB şi trebuie să facă faţă zecilor de microfoane şi camerelor de vederi şi de fotografiat îndreptate asupra lui când trebuie să dea detalii despre cazurile care fac deschiderea emisiunilor de ştiri şi ţin primele pagini ale ziarelor.
Cazuri grave cum a fost cel al Ameliei Antoniu, Carmen Cîciu sau al gravidei de 240 de kilograme, pacienţi internaţi la SUUB, înseamnă pentru Bogdan o zi în care primeşte zeci de telefoane pe oră.
„Nu mă plâng, dar sunt zile în care presa mă sună de sute de ori pentru un caz care ţine prima pagină. Înţeleg că lumea vrea să ştie ce se întâmplă cu Cătălin Voicu, de exemplu, sau dacă Amelia iese din comă, însă de multe ori mi se cer amănunte care nu mi se par importante“, a spus medicul.
Poziţia de purtător de cuvânt nu i-a scăzut însă din sarcinile sale de medic, el fiind în continuare medic neurolog în cadrul spitalului.
„Încerc să nu-mi dezamăgesc pacienţii, aşa că o zi de muncă înseamnă pentru mine o alegătură continuă, îmi consult pacienţii, răspund la telefoanele ziariştilor şi când am câteva minute libere mă informez pentru a le putea răspunde la întrebări. Nu mă ajută nimeni, sunt un singur om care lucrează cu două telefoane şi un creier“, a mai spus dr. Bogdan Popescu.
„Nu pot trăi departe de România”
Cu toate acestea, atât meseria de medic cât şi cea de purtător de cuvânt îi vin ca o mănuşă medicului. Cuvintele nu-i sunt străine şi le stăpâneşte la fel de bine cum stăpâneşte diagnosticele în neurologie pentru că este pasionat de literatură fiind nu doar cititor ci şi scriitor.
„Am debutat în literatură în anul 1987. În curând voi lansa încă un volum de proză şi unul de poezie. Personajele şi subiectele din cărţile mele nu au de-a face cu medicina, cu excepţia uneia, unde personajul principal este medic“, a mai povestit Bogdan Popescu.
Când vine vorba despre sistemul se sănătate românesc, dr. Bogdan Popescu devine serios şi se încruntă. „Pot să spun că sunt dezamăgit. Am locuit trei ani în Suedia, când mi-am dat doctoratul, dar am ales să mă întorc în România pentru că speram că o să se schimbe lucrurile. Nu a fost aşa. Nu îmi pare rău, nu aş putea trăi departe de ţară pentru că aş stăpâni cu greu subtilităţile unei alte limbi şi mi-ar lipsi rolul de comunicator şi de scriitor“, a adăugat medicul. Bogdan Popescu a scris foarte mult şi în domeniul medicinei, fiind singurul neurolog român autor pe un ghid de neurologie european în Boala Alzheimer.
Întrebări şi răspunsuri
Pentru ce gen de informaţii sunteţi solicitat cel mai des de jurnalişti?
Românii au o apetenţă colosală pentru ştiri negative. Am fost sunat de sute de ori pentru cazuri cum au fost cel al Ameliei Antoniu sau al gravidei de 240 de kilograme. Şi pentru cazul mai hilar, dar cu deznodământ tragic al fetei care a sărit cu pianul în Dâmboviţa am fost solicitat două zile la rând să dau informaţii presei. Ajunsesem la 30 de ore de stat în picioare.
Cum ai vrea sa ai arate presa medicală din România?
Să fie mai curată, mai educativă. Trebuie să recunoaştem însă că presa ne reprezintă. Dacă ea este aşa de murdară şi de gălăgioasă înseamnă că şi noi avem nişte reziduuri comportamentale şi de mentalitate.
Ce-i place:
„Îmi plac Garcia-Marquez, Vargas-Llosa, Celine, Dostoievski, Cehov, Bulgakov, Cărtărescu, mâncarea spaniola, Dire Straits, Pink Floyd, Beatles şi o zi goală, în care nu se întâmplă nimic“, spune doctorul.
Ce nu-i place:
„Detest ipocrizia, incompetenţa, frustrarea, ultimii douăzeci de ani ai României şi încremenirea în prostie“, explică Bogdan Popescu.
Profil:
Născut. 8 martie 1971, Bucureşti
Studii şi experienţă. Absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Doctor în ştiinţe medicale atât la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Capitală cât şi la Institutul Karolinskara, Stockholm, Suedia. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002. Medic neurolog la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti şi purtător de cuvânt al aceluiaşi spital.
Familie. Necăsătorit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)